Doina.

E ca un copil. Ce suflet frumos poate avea. Când se sperie, are o privire inocentă, caută cu ochii mari în stânga, în dreapta. Când e fericită să rostogoleşte prin iarbă , sare cuci, o ia la galop. Când te simte aproape te linge şi te studiază. Când îi e dor de tine rântează cu o poftă de-ţi ajunge-n suflet. Aşa e Doina :)

E ca un copil. Ce suflet frumos poate avea. Când se sperie, are o privire inocentă, caută cu ochii mari în stânga, în dreapta. Când e fericită se rostogoleşte prin iarbă , sare cuci, o ia la galop. Când te simte aproape te linge şi te studiază. Când îi e dor de tine rântează cu o poftă de-ţi ajunge-n suflet. Aşa e Doina🙂

Trecător prin Moldova.

Nu voi uita niciodată dimineața friguroasă a zilei de vineri, 25 octombrie 2013. Era în jurul orei 3 dimineața și era destul de frig. Geamurile aburite ale autocarului, dădeau de înțeles gradele scăzute de afară. Înăuntru era bine, însă eu în schimb, treceam printr-o experiență în premieră. Treceam vama spre Republica Moldova. Treceam granițele Prutului spre o Moldovă românească, mă gândeam eu în sinea mea. În sfârșit aveam ocazia să văd acea parte de Românie de unde vin o mulțime din prietenii mei. Și chiar dacă eram doar în trecere, având ca destinație finală capitala Ucrainiei, eram mulțumit că trec prin acest ținut. Continue reading

Viața lui Pi

Am așteptat mult cartea asta, dar a meritat din plin. Opera lui Yann Martel m-a bulversat de multe ori pe parcursul lecturării. Auzisem de film, păreri, critici, impresii și cu toate astea, tot nu am ajuns să-l văd. Nu așteptam neapărat să citesc cartea, de ea am aflat la multă vreme după apariția filmului, doar amânam o posibilă vizionare. Mă bucur acum, că am ajuns să citesc cartea înainte să văd filmul. Poate o să urmeze și filmul, însă deocamdată sunt impresionat de filmul ce mi l-a redat Yann Martel în capacitățile imaginației din dotare.

Impresile pozitive pe care le-a primit filmul, m-au determinat în mare măsură să răsfoiesc cartea. În plus, mă atrag astfel de povești. Povești ce au menirea să-ți aducă lecții și foloase, din care să tragi concluzii proprii pentru caracterul tău. Faptul că se axează pe spiritualitate, doar mi-a grăbit pofta spre a devora această operă. Și nu m-a dezamăgit.

Familie, dragoste, credință, prietenie, aventură, limite, disperare, lacrimi, teroare, fericire, ura și o mulțime de alte sentimente sunt prezente printre rândurile acestei cărți. Stilul autorului este deosebit de concis, bine structurat, fără trageri de cuvinte și aberări absurde, e pur și simplu frumos. Puterea de transmitere a trăirilor intense și a sentimentelor, în fraze scurte și exacte este genială. Este ciudat cum treci de la o frază la alta, dar în același timp treci de la entuziasm, încântare la groază și teroare, sau de la fericire la tristețe și tot așa. Pe mine m-a cucerit.

A fost o lectură deosebit de plăcută pe care o recomand cu tot dragul. Ai o grămadă de lucruri de învățat din ea. Chiar dacă pune în temă, în aparență, exagerări ale naturii, acțiuni sau întâmplări incredibile, cum ar fi prietenia dintre un tânăr și un tigru bengalez, cartea oferă ideologii spirituale și teorii existențiale care duc imposibilul în tărâmul posibilităților. Aprobă o cultură pozitivă, un aer de familiaritate, prietenie supremă și credință puternică în divinitate.

Mi-a plăcut asta. Și eu sunt adeptul spiritualității, al unei vieți dictate de energie în general. Această carte mi-a dat o energie de care aveam nevoie, mi-a dat de asemenea o mulțime de stări pe tot parcursul lecturării ei. M-a ținut aproape, m-a făcut curios încontinu. N-am avut cum s-o stăpânesc, îmi dădea tot timpul dileme și întrebări existențiale. Mai mult, stilul autorului, schimbător în stări fără să-mi dau seama era amuzant pe alocuri de-mi scotea rânjete prostești. Mă bucuram pentru tânăr, mă speriam odată cu el, îl susțineam în gândul meu atunci când era într-o situație limită, ce să mai, o experiență totală.

Eu, rămân acum în starea asta în care m-a lăsat cartea, în care mă lasă tot timpul o carte bună. O tranzitare între imaginație și realitate. Cât e de frumoasă tranziția asta. Ajută sincer și piesa asta de mai jos în amplificarea stărilor trăite alături de Pi pe parcursul celor 330 de pagini.

Acum mă gândesc totuși cât de bine a fost că autorului îi era foame. Așa începe cartea: ”Această carte s-a născut pentru că mi-era foame”.