Category Archives: Cărți

Viața lui Pi

Am așteptat mult cartea asta, dar a meritat din plin. Opera lui Yann Martel m-a bulversat de multe ori pe parcursul lecturării. Auzisem de film, păreri, critici, impresii și cu toate astea, tot nu am ajuns să-l văd. Nu așteptam neapărat să citesc cartea, de ea am aflat la multă vreme după apariția filmului, doar amânam o posibilă vizionare. Mă bucur acum, că am ajuns să citesc cartea înainte să văd filmul. Poate o să urmeze și filmul, însă deocamdată sunt impresionat de filmul ce mi l-a redat Yann Martel în capacitățile imaginației din dotare.

Impresile pozitive pe care le-a primit filmul, m-au determinat în mare măsură să răsfoiesc cartea. În plus, mă atrag astfel de povești. Povești ce au menirea să-ți aducă lecții și foloase, din care să tragi concluzii proprii pentru caracterul tău. Faptul că se axează pe spiritualitate, doar mi-a grăbit pofta spre a devora această operă. Și nu m-a dezamăgit.

Familie, dragoste, credință, prietenie, aventură, limite, disperare, lacrimi, teroare, fericire, ura și o mulțime de alte sentimente sunt prezente printre rândurile acestei cărți. Stilul autorului este deosebit de concis, bine structurat, fără trageri de cuvinte și aberări absurde, e pur și simplu frumos. Puterea de transmitere a trăirilor intense și a sentimentelor, în fraze scurte și exacte este genială. Este ciudat cum treci de la o frază la alta, dar în același timp treci de la entuziasm, încântare la groază și teroare, sau de la fericire la tristețe și tot așa. Pe mine m-a cucerit.

A fost o lectură deosebit de plăcută pe care o recomand cu tot dragul. Ai o grămadă de lucruri de învățat din ea. Chiar dacă pune în temă, în aparență, exagerări ale naturii, acțiuni sau întâmplări incredibile, cum ar fi prietenia dintre un tânăr și un tigru bengalez, cartea oferă ideologii spirituale și teorii existențiale care duc imposibilul în tărâmul posibilităților. Aprobă o cultură pozitivă, un aer de familiaritate, prietenie supremă și credință puternică în divinitate.

Mi-a plăcut asta. Și eu sunt adeptul spiritualității, al unei vieți dictate de energie în general. Această carte mi-a dat o energie de care aveam nevoie, mi-a dat de asemenea o mulțime de stări pe tot parcursul lecturării ei. M-a ținut aproape, m-a făcut curios încontinu. N-am avut cum s-o stăpânesc, îmi dădea tot timpul dileme și întrebări existențiale. Mai mult, stilul autorului, schimbător în stări fără să-mi dau seama era amuzant pe alocuri de-mi scotea rânjete prostești. Mă bucuram pentru tânăr, mă speriam odată cu el, îl susțineam în gândul meu atunci când era într-o situație limită, ce să mai, o experiență totală.

Eu, rămân acum în starea asta în care m-a lăsat cartea, în care mă lasă tot timpul o carte bună. O tranzitare între imaginație și realitate. Cât e de frumoasă tranziția asta. Ajută sincer și piesa asta de mai jos în amplificarea stărilor trăite alături de Pi pe parcursul celor 330 de pagini.

Acum mă gândesc totuși cât de bine a fost că autorului îi era foame. Așa începe cartea: ”Această carte s-a născut pentru că mi-era foame”.

Advertisements

Garajul plin de cărți.

Și încă n-am citit Idiotul. Așa de slăbănog am fost, că m-am oprit după primul volum și nu l-am mai terminat. Intrasem într-o stare de eternă monotonie, stare care de altfel m-a făcut să mă potolesc și la capitolul scris pe blog. Al naibii cum dispare un pic motivația, cum nu mai merge treaba. Zicea bine cineva, că motivarea personală trebuie făcută zilnic, constant, altfel se pierde în rutina lucrurilor de procrastinare de zi cu zi.

Până la urmă, am fost salvat de o lichidare de cărți a unui nene, într-un garaj suspect ai zice, la o primă vedere. Nenea ăsta, își vindea vechile cărți la neînsemnatul preț de 2.5 lei, bucata. Pomană, nu alta. Acum bine, vinzi lucruri, vinzi una alta, dar nu-ți vinzi cărțile, aș zice eu. Nu înțeleg cum cineva își poate vinde biblioteca. Pentru ce acțiune, cât de cât morală și logică, ai vinde tu o comoară atât de mare? Și nenea ăsta chiar avea o colecție impresionantă de cărți, din domenii variate, vechi, noi, orice. Mi se pare un mare păcat, dar oricum nu cunosc cauzele și circumstanțele acestei lichidării, deși îmi aduc aminte că am stat un pic de vorbă cu el, am omis să-l întreb asta. În acele momente eram prea concentrat pe ce era acolo, decât pe alte întrebări, nefolositoare în acele momente. Oricum, poate mai bine să nu știu motivul și în plus, eu am ieșit câștigat din situația asta. Eu și restul cumpărătorilor, defapt.

Odată căpătat între cărți, nu mai ai ce vorbii cu mine, decât doar dacă ai gasit o carte care mă intereseaza, asta e clar. Eram un pic confuz, după primii pași în acel garaj. Multitudinea de cărți nu-mi ușura căutarea, și faptul că majoritatea erau suprapuse în lădițe și pachete, întărea și mai mult sentimentul de mister. După o privire în ansamblu asupra întregului garaj, mi-am dat seama ce anume trebuia să caut acolo. reader.jpg

Citisem mai demult ceva articol despre niște cărți pe care ar trebui să le citești neapărat, cărți ale unor autori cunoscuți, best-seller-uri, biografii, etc. Căutând printre cărți am reușit să găsesc astfel, câteva asemenea cărți. Nu mai zic de sentimentul ăla pe care îl ai atunci când găsești ce vrei să găsești. În cazul cărților e și mai frumos și noi știm asta.

Am găsit prima carte, Mizerabilii lui Hugo, volumul 1, romanul pe 5 volume și cea mai consacrată operă a lui Hugo. Bun, volumul 1 îl am. Acuma restul. Și tot căutând așa printre rafturi, printre cutii, pe sub cutii, în cutii, în cutiile din cutii, că erau și așa, am găsit o altă carte drăguță, numită Marele Gatsby. Sunt ferm convins că ați auzit de Gatsby, mai ales că a avut și filmul premiera cu o lună în urmă. Ei bine, de asta eram eu mai mult încântat când am găsit cartea asta. Știam că filmul va avea premiera curând și numai bine puteam să citesc cartea înainte. Ceea ce s-a și întâmplat, de altfel.

Au urmat și celelalte volume din Mizerabilii, apoi o altă carte interesantă: Decameronul lui Boccaccio, de care îmi tot spunea profesoara de română în liceu. Mi-a stârnit curiozitatea, nu de alta. A urmat apoi o biografie a lui Napoleon Bonaparte. Am ținut neapărat s-o iau și pe asta, pentru că îmi place Napoleon, ca strateg și ca lider. Am zis că ar fi frumos să aflu mai multe despre viața lui.

Atât. M-am limitat la 8 cărți atunci și îmi pare rău sincer că n-am luat mai multe. Totuși, n-am găsit încă un izvor cu bani și trebuie să mă gândesc constant la bani și la cum să-i fac să nu dispară într-un ritm prea alert. Oricum, pentru suma oferită, achiziția a fost maximă. Mai mulțumit de atât nu pot să fiu. Poate dacă găseam și al 2-lea volum al Decameronului. Eram mai mulțumit, în mod cert.

De când a fost acea lichidare, am reușit să citesc Marele Gatsby și primul volum din Mizerabilii, e aproape de final. Am lecturat și alte cărți între timp, pe care o să le recomand pe-aici cât de curând.

Nu vreau să închei articolul ăsta. Nu încă. Vă mai spun o chestie. Am chiar în dreapta mea Mizerabilii, o carte veche, care era destul de prăfuită când am găsit-o. O iau de multe ori, chiar și când scriu aceste rânduri, o deschid la întâmplare și îmi bag nasul între pagini. Inspir adânc, stau așa câteva secunde, expir. Fac așa de câteva ori, e minunat. Îmi place mirosul cărților vechi, e inconfundabil și magic de frumos. Fac asta ori de câte ori găsesc o carte veche.