Category Archives: Confesări

Trecător prin Moldova.

Nu voi uita niciodată dimineața friguroasă a zilei de vineri, 25 octombrie 2013. Era în jurul orei 3 dimineața și era destul de frig. Geamurile aburite ale autocarului, dădeau de înțeles gradele scăzute de afară. Înăuntru era bine, însă eu în schimb, treceam printr-o experiență în premieră. Treceam vama spre Republica Moldova. Treceam granițele Prutului spre o Moldovă românească, mă gândeam eu în sinea mea. În sfârșit aveam ocazia să văd acea parte de Românie de unde vin o mulțime din prietenii mei. Și chiar dacă eram doar în trecere, având ca destinație finală capitala Ucrainiei, eram mulțumit că trec prin acest ținut. Continue reading

Advertisements

Eu vara nu dorm…

Un mare aport l-a avut muzica în toată experiența asta cu Germania. Faptul că oamenii se conectează prin muzică, faptul că se realizează ca un fel de legătură între cei care ascultă muzică, nu mai este o noutate. Tocmai probabil de aceea, o piesă românească a ajuns să fie cântată de ruși, ucrainieni, polonezi și nemți două veri la rând. Da, da, nu glumesc. Continue reading

În lăsarea cortinei.

Relaxat, întins pe canapea, stau și mă gândesc la situația actuală, la prezent. Îmi vine ușor, prin cele două geamuri de la cameră, larg deschise, un plăcut miros de iarbă proaspăt tăiată, Un greiere și-a început recitalul cam de vreo jumătate de oră și se ține bine. O fi în plin concert și parcă toată natură participă. E sublim de plăcut. Se așterne treptat pătura nopții, ceasul ticăie trecerea timpului, iar eu stau și mă bucur de acest moment în liniștea camerei mele de acasă. Continue reading

Îngerașul și Drăcușorul

Un articol mai vechi. Privește dincolo de cuvinte, găsește esența pentru tine și gândeștete.

ImageÎn fiecare zi se dă o luptă imaginară între drăcușorul de pe umărul stâng și îngerașul de pe umărul drept, în vederea luării deciziei următoare. Sunt momente destul de variabile când victoria pare deplină, dar la scurt timp apare un factor care practic îl face handicapat pe îngerasul de pe umărul drept și pierde orice speranță de câștig. Totodată sunt momente când mi-e practic milă de drăcușorul de pe umarul stâng și îmi vine să râd la cât de ușor a putut să piardă acea bătălie.Totuși un fapt important pe care  l-am observat în ultima vreme, este că amândoi, atât îngerașul, cât și drăcușorul au slăbit foarte mult. Aceștia doi sunt foarte vulnerabili. Totuși cel mai tare mă tem pentru îngeraș.


El are puterea să slăbească de două ori mai rapid decât drăcușorul, dar în același timp poate crește de nenumărate ori mai puternic decât acesta. Și nu depinde de puterea drăcușorului. Drăcușorul este cel mai vulnerabil, mai ales pentru că a ales greșit tabara, de partea răului, dar în special pentru că îngerașul are niște ași în mânecă, de care drăcușorul nu știe. Singura problemă este că îngerașul știe de acești ași, dar nu știe cum să-i folosească. Este pe deplin conștient de acești ași, dar este sceptic în folosința lor. Îi e frica de drăcușor, pentru că la câte șiretlicuri știe, s-ar putea folosi de acești ași chiar împotriva lui.

Așii sunt o armă extrem de sensibilă. Dacă sunt folosiți în mâinile care trebuie ei pot aduce lucruri bune, însa dacă sunt folosiți de cine nu trebuie, sau într-un mod nepotrivit, ei pot cauza un mare gol. Gol care ar putea aduce sfârșitul îngerașului. Asul este o arma puternică, dar mult prea periculoasă pentru a fi folosită de catre un singur îngeraș. Totodată puterea ei crește, cu cât numărul de utilizatori este mai mare. Și cu acestea apare celălalt as din mâneca îngerașului. Este susținut de alți câțiva îngerași. Îngerași care, poate nu știu să folosească arme, dar îsi doresc să stie nespus de mult. Acest lucru este important, pentru că în ciuda numărului mic de îngerași, aceștia sunt gata să pună mâna pe armă la un posibil atac.

Totuși nici drăcușorul nu se lasă mai prejos. Spre deosebire de susținătorii îngerașului, susținătorii drăcușorului sunt într-un număr tot mai mare. Un număr inestimabil care se modifică de la o zi la alta. Dezavantajul mulțimii, în ciuda avantajului numeric al dracușorilor, îl reprezintă concepția uniformă. Practic fiecare este o copie a celuilalt, iar dacă îngerașul învinge un astfel de drăcușor, ceilalți pot ajunge să se predea de bunăvoie fară o confruntare directă. Cu atâtea dezavantaje pe care le prezintă drăcușorii, îngerașii ar părea că au o luptă facilă, dar din contră, este cea mai grea bătălie pe care ei o pot duce. Să nu mai zic de pericolul prezentat de trădare. Îngerașii, așa puțini cum sunt ei, nu sunt chiar atât de uniți între ei. Adeseori cele mai mici diferențe îi fac să se transforme pe ei însuși în drăcușori.

Un îngeraș care s-a transformat într-un drăcușor este cel mai vulnerabil personaj pe frontul de luptă. Poate să iasă din luptă definitiv cu un trecut pătat de o tradare prostească. Ei nu vor mai avea dreptul de luptă fiind neutrii și neacceptați de nici o tabară din simplul motiv că au fost și în cealaltă tabară. De fapt dacă mă gândesc mai bine, despre aceștia n-are rost să va zic, ei se pierd pe undeva într-o superficialitate proprie. Onoare îșî are locul ei bine stabilit și aici.

Având în vedere datele de mai sus, am ajuns la concluziile următoare:

– Îngerașii sunt puternici și slabi.
– Drăcușorii sunt puternici și vulnerabili.
– Îngerașii pierd – drăcușorii câștigă.
– Îngerașii câștigă – drăcușorii trădează.
– Îngerașii trădează – drăcușorii câștigă.

UN SINGUR îngeraș câștigă și lupta continuă

Totuși războiul nu se termină niciodată.

Va urma.

Cuvinte.

Și ce frumos este atunci când, vezi cuvinte puse exact la locul lor, simple, dar care emană așa de multă energie, maleabilă și jucăușă, cu diverse semnificații și interpretări, atât de răsucite în valoarea lor, încât uneori, îți dau niște stări, îți trezesc emoții care mai de care mai puternice. Rămâi mut. Pentru o clipă uiți că sunt cuvinte, uiți că le-ai auzit, că au fost rostite, tot ce vezi și ce simți este emoție.

Acele momente, când niște simple caractere, așezate într-o ordine firească, după reguli și dogme, puse la rândul lor în alte potriveli, urmând o cale a semnificației, reușesc să creeze acel ceva în mintea ta, în conștiința ta, ceva ce se transmite prin tot corpul, prin fiecare celulă a organismului tău, care te face să simți fericire, tristețe, melancolie, dor, uimire, ură, deprimare, euforie și orice stare pe care ai avut-o sau încă n-ai cunoscut-o, acel ceva, este puterea reală și magică a cuvintelor. O putere mai presus de orice. O putere frumoasă, adevărată.

O măiestrie a energiilor care ne înconjoară. O putere asupra cuvintelor, necesită o măiestrie a energiilor din jurul nostru. O canalizare echilibrată și o minte deschisă. Nu oricine oferă cuvintelor putere, așa cum nu oricine știe cum să folosească cuvintele cu o valoare energetică potențială. E ceva magic și real, în același timp când niște vorbe care transmit o informație, au puterea de a da o stare celui care vede sau aude acele cuvinte, să le și simtă semnificația, să fie copleșit de ce aude, sau de ce vede.

Eu unul, mă număr printre acele persoane care iubesc cuvintele și iubesc să le vadă cum creează emoții și sentimente. Iubesc și cred că au o putere nemărginită. Cred, de asemenea că o imaginație bună alături de cuvintele potrivite creează emoție, stare, pasiune și dragoste.  Tu ai putere, ai magie, ai cuvintele potrivite?

Totuși până la urmă, cuvintele dezbracă femeia…

Scriu.

Scriu. A trecut ceva vreme de când făceam asta destul de des, pot să zic că acum e ceva nou pentru mine, am acea senzație de necunoscut. Mă simt ca un străin când odată așa ceva era la ordinea zilei, activitatea care îmi ocupa cea mai mare parte din timp, visam asta și mă eliberam prin scris.

Privesc în urmă, îmi aduc aminte foarte bine acea perioadă. Încântarea era deplină de fiecare dată când mă puneam în fața laptop-ului, sau a vechiului calculator de acasă și scriam tot ce mi se părea mie că ar fi interesant și că ar avea consistență pentru un articol. Foloseam terapia prin scris fără să-mi dau seama, însă de-un lucru eram pe deplin convins: mă ajuta. M-am apucat dintr-o joacă, am continuat ca pe o joacă și m-am trezit cu o grămadă de jucării, care mai de care pe placul imaginației mele. Jucării cu un alt sens, dar nu asta e ideea. Eram eu, cu adevărat, scriam ce simțeam și mă simțeam extraordinar de bine făcând-o. Pot să recunosc ca încet, încet, chiar acum, când scriu aceste rânduri, acel sentiment renaște. E o formă nouă, parcă determinarea îl face să depășească efectul sentimentului de altădată, e normal.

De multă vreme am realizat că am dorința de a mă autodepășii în cele mai multe situații, însă nu o exploatez cum ar trebui de fiecare dată. E un alt motiv de a face asta cu și mai multă determinare, trebuie de altfel.

Acum, în momentul ăsta simt că fac ceea ce trebuie și ce trebuia de multă vreme să fac. Scriu așa cum scriam cu ceva vreme în urmă, însă de data asta vrea să fie ca un exercițiu motivant pentru mine. Vreau să fiu respectuos față de ce am în fața mea, pentru că acest lucru se va răsfrânge prin felul meu de a fi, gândirea și faptele mele ca persoana împlinită.

Sunt optimist, am prea multe motive să contrazic opusul acestei stări așa că am ales bine. Optimismul se cultivă prin iubire și recunoștință față de tot ceea ce ne înconjoară. Eu am să exploatez lucrurile care îmi aduc această stare și să le dau viață prin cuvinte. Sunt la început, din nou și îmi place.